04 ian. lumea noastră de cristal
Câteodată mă surprind ancorată sunt în globul meu de cristal, cu familia, casa, munca, mediul, etc…pe care mi le-am creat pas cu pas. Nu a fost întotdeauna ușor, nu a fost întotdeauna bine, au existat provocări, suișuri și coborâșuri, lecții, dar am lucrat cu mine, am lucrat la transformarea mea, la lucrurile pe care le vroiam și la lucrurile pe care nu le mai vroiam și treptat mi-am creat propriul glob de cristal.
M-a întristat azi să aflu că o persoană în floarea vârstei a ales să renunțe pur și simplu la viață. Și sunt convinsă că foarte mulți oameni fac această alegere, dar pe această persoană o cunoșteam și…..Oare chiar nu a mai găsit nimic bun, nimic de prețuit în această viață?
Mă uit în jur și văd atâta durere, dezastre, boală, sinucideri, oameni care renunță la viață, oameni care se luptă pentru viață, tot mai mulți copii bolnavi, animale arse de vii în incendii, oameni care fac rău naturii, planetei, animalelor, semenilor lor…
Oare în ce direcție merge lumea aceasta? Mai mult ca niciodată e nevoie de trezire. O trezire mentală, spirituală, pentru că altfel riscăm să dăm naștere la o epidemie mondială și să devenim o lume bolnavă.
Degeaba îi pregătim pe copii la matematică, la română și alte cele, dacă nu îi pregătim pentru viață…dacă nu îi pregătim să fie oameni, să fie puternici emoțional și spiritual și…să le pese!
Cum ar fi să îi ducem pe copii, încă de mici, la cursuri de dezvoltare personală și spirituală? Cred că este cel mai de preț dar pe care îl putem face, pentru ei și pentru noi. Și în primul rând să ne dezvoltăm noi, personal și spiritual, să învățăm să ne gestionăm frumos gândurile, emoțiile, reacțiile; să fim noi „schimbarea pe care vrem să o vedem în lume”.
Poate veți gândi: pe vremea noastră cine știa de cursuri, de dezvoltare, etc….?
Acea vreme a noastră a trecut, lumea s-a schimbat și totul se schimbă cu o viteză năucitoare. Și suntem luați prin surprindere, pentru că nimeni nu ne-a pregătit pentru asta. Dar este responsabilitatea noastră să învățăm să trăim frumos, chiar dacă nu ne-a învățat nimeni. Este responsabilitatea noastră să ne pese. Este responsabilitatea noastră să îi pregătim pe copiii noștri pentru viață, să-i ajutăm să fie puternici, stabili și sănătoși emoțional. Este responsabilitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, să arătăm că ne pasă și să lăsăm în urma noastră o lume mai bună.
E nevoie mai mult ca oricând să ne întărim imunitatea mentală și spirituală, pentru că am slăbit foarte mult…și fizic și mental și emoțional. Avem palate, zgârie-nori, aparatură mega-performantă, mașini super-tari, descoperiri uimitoare…dar suntem slabi; slabi și slăbiți; o lume mâncată de cancer, diabet, boli autoimune…o lume mâncată de propriile noastre emoții distructive: cancerul e ură, diabetul e tristețe și supărare, bolile autoimune sunt furia…suntem distruși de propriile noastre emoții. E de-a dreptul nefiresc, în aceste vremuri mai mult ca oricând, să nu îți pui întrebări, să nu te schimbi, să nu evoluezi.
Și atunci, merită oare să lucrăm la emoțiile noastre? Emoțiile vin din gânduri. Merită oare să lucrăm la modul nostru de gândire?
“Suntem ceea ce gândim”, spunea Louise Hay. Gândurile ne creează realitatea, viața.
Vrei să îți schimbi viața? Schimbă-ți modul de a gândi despre tot și toate.
No Comments