accidentele

04 aug. accidentele

ACCIDENTELE nu sunt niciodată “accidentale”. La fel ca în cazul întregii realități, cei care le creăm suntem noi înșine. Desigur, nimeni nu spune:”Doresc să am un accident”, dar unii oameni au tipare mentale care atrag aceste accidente. Există oameni “predispuși la accidente”, în timp ce alții trăiesc o viață întreagă fără să aibă nici măcar un singur accident.

Accidentele sunt întotdeauna expresii ale mâniei care indică acumularea unor frustrări datorate incapacității noastre de a spune ceea ce gândim sau ceea ce ne dorim cu adevărat. De multe ori, ele simbolizează și o revoltă împotriva autorității. Sub imperiul acestor sentimente, oamenii se înfurie atât de tare încât simt nevoia să îi lovească pe cei din jur. Viața le răspunde cu aceeași monedă, așa că se lovesc ei înșiși.

Atunci când suntem furioși pe noi înșine, când ne simțim vinovați și când simțim nevoia de a fi pedepsiți, un accident rezolvă “de minune” această nevoie.

La prima vedere, accidentele nu ni se datorează, iar noi părem victime inocente și neajutorate ale destinului. Mai mult, un accident ne permite să ne îndreptăm către ceilalți, cerându-le simpatia și compasiunea. Cei din jur sunt nevoiți să ne îngrijească, să ne spele rana, după care ne putem odihni la pat adeseori o perioadă destul de lungă de timp. Un alt “beneficiu” pe care ni-l oferă accidentul este durerea, care corespunde nevoii noastre de a ne autopedepsi.

Zona dureroasă ne indică întotdeauna domeniul de viață în care ne simțim vinovați. Gravitatea accidentului ne arată cât de mult ne-am dorit să fim pedepsiți și cât timp trebuie să dureze ispășirea pedepsei. Poți să-ți Vindeci Viața!, Louise Hay